Calatoria cu mijloacele de transport in comun, in Bucuresti (I)

Posted by Raluca Iosifidis on January 15, 2012

Cred ca as putea sa scriu un adevarat roman pe acest subiect, insa in cazul de fata ma voi rezuma la maxim trei post-uri, ca sa nu plictisesc lumea (care oricum n-a mai citit nimic nou de vreo 6 luni: rusine sa-mi fie).

Asa cum am mai scris, in posturile anterioare, in drumul meu de acasa la munca si invers, merg destul de mult cu RATB-ul, cam doua ore dus-intors, si am ocazia sa vad si sa ma minunez de tot felul de caractere ale oamenilor din jurul meu, printre care si oamenii responsabili cu controlul biletelor si abonamentelor. Intr-una din zilele trecute, in autobuzul 104 se urca doua doamne, se legitimeaza si incep sa-si faca meseria si sa solicite dovada ca noi, calatorii, am platit pentru calatoria pe care o faceam. Pregatesc abonamentul inainte ca ele sa ajunga la mine si il prezint in momentul cu pricina. Una dintre controloare se uita lung la mine si ma intreaba: “Ce abonament aveti dumneavoastra acolo?”, “Pe toate liniile” zic eu. “A, nu aveti din acela de la primarie, pentru faptu’ ca sunteti mica?” “Nu, ii spun eu pentru ca nu m-a interesat si nici nu cred ca exista…” si as fi preferat ca discutia sa se fi incheiat aici: eu eram in regula cu abonamentul, care intre timp fusese verificat si validat ca ok, cele doua doamne isi facusera datoria. Punct! E, na, cine spune ca e asa usor?! Aceeasi controloare, care avea un soi de curiozitate penibila, se intoarce la mine si, cica, ma sfatuieste: ”Ar trebui sa mergeti la primarie, sa va luati o hartie care sa va scuteasca de plata transportului in comun, pentru ca cei ca dumneavoastra au si probleme cu inima si de ce sa dati un ban cand il puteti scuti!”. Ia-o pe asta, Raluco! Toate analizele pe care le-ai facut pana acum sunt bani investiti degeaba… daca n-ai mers tu la doamna controloare sa te citeasca ea dintr-o privire si sa-ti spuna ca ai probleme cu inima. Mi-am intors privirea la ea si, sincer, imi era rusine de rusinea ei (avand in vedere ca inevitabil toata lumea din autobuz era atenta la discutia noastra), si ii spun clar si raspincat:”Mi-ati verificat abonamentul si e ok. Probleme cu inima n-am, cel putin doecamdata… daca insitati cu acest argument, s-ar putea sa ma ia inima” si zambesc usor, cand niste baieti din spatele meu deja mai aveau un pic si lesinau de ras si incepusera sa-i spuna respectivei doamne ca au ei probleme cu inima si sa-i scuteasca de plata calatoriei.

Deci, eu nici acum nu pot sa inteleg dorinta anumitor oameni de a se baga in viata altor oameni ca sa… se afle in ciorba, si atat, nimic mai mult. Am sa va mai povestesc despre cat de interesant este mersul cu RATB-ul: niciodata nu stii ce te asteapta!