Daruim. Dar stim sa si primim un cadou?

Posted by Raluca Iosifidis on July 17, 2011

Cu ocazii speciale, sau nu, oferim cadouri. Mici, mari, ceva simbolic sau ceva gradios oferim persoanelor dragi o atentie materiala in semn de preturie, de multumire pentru relatia pe care o avem.

Cum oferim un cadou? As adapta raspunsul la aceasta intrebare, dupa un proverb romanesc: ”Vezi cum daruiesti ca sa vezi ce primesti”. Cand alegem un cadou, decizia de a oferi ceva material, cuiva, vine mai intai din suflet. Te gandesti ce i-ar face placere persoanei vizate sa primeasca sau ce are nevoie si nu-si poate cumpara. Vine apoi momentul cel mai important, dupa parerea mea, cel in care daruiesti. Aici intervine personalitatea fiecaruia dintre noi. Cand oferim un cadou trebuie in primul rand, dupa parerea mea, sa fim destul de moderati in asteptari: nici foarte entuziasmati, nici foarte superficiali, ci sa dam importanta cuvenita momentului. Exista mai multe feluri de persoane: cei care cred ca darul facut de ei este cel mai grozav, iar daca cel care primeste cadoul nu este foarte incantat se simt lezati si devin usor suparati; persoanele foarte apropiate, care stiu ca ceea ce ofera va fi pe placul prietenului si sunt relaxati si nu va fi nevoie de zambete false care sa aduca multumire pentru cadoul primit; si cei care nu acorda nici o importanta momentului, il arunca pur si simplu pe masa fara sa-i pese daca atentia adusa este apreciata sau nu.

Cum primim un cadou? Regula sfanta a primirii unui cadou este de a-l desface atunci cand il primesti. Asa este de bun simt, astea sunt bunele maniere, asa apreciezi stradania celui care ti-a oferit respectiva atentie. O alta chestiune de bun simt este sa multumesti, ceea ce pentru unii e destul de greu, si poate cea mai importanta fraza, care tine de buna crestere, ce trebuie evitata: ”A, mai am de astea, o groaza!”, “ Si cu asta ce sa fac?”. Sa nu mai mentionez ca exista persoane penibile, la fel ca situatia in care ii pun si pe cei care aduc cadoul, care dau cadourile inapoi pe motiv ca “ei au destule si poate cel care daruieste are mai mare nevoie”. Nesimtire, lipsa de respect si… mai bine ma opresc aici.

“A darui” este o arta. Pentru unii neinteleasa, pentru altii foarte bine pusa in practica. Tine de felul fiecarua de a fi si de a percepe intr-un anumit mod, relatia cu celalalt.