Am fost in primavara asta la Tulcea impreuna cu doi prieteni. Tulceni. Atentie: TULCENI! Nu lipoveni, nu machedoni. Probleme locale. In fine…
Drumul pana la Tulcea e de vreo 4 ore. Prima parte e pe minunata autostrada A2 spre mare, pana in dreptul localitatii Drajna, punctul de iesire spre Slobozia. Urmeaza un pic de orbecaiala prin niste sate si comune. Pana la podul de la Giurgeni - o colectie de gropi si denivelari pentru care trebuie sa platesti daca vrei sa-ti rupi masina: 9lei! Zdruncinati bine ajungem in partea de drum cea mai frumoasa, in zone de deal, in zone de campie, in zone de padure, in zone cu apa, cu hectare intregi de rapita inflorita, de un galben potrivit artistic in peisajul cu cer albastru si nori albiciosi, cu cateva eoliene aflate la lucru si altele care-si asteapta randul.
Am ajuns la Tulcea pe seara, iar luminile orasului se vedeau de departe, de pe dealurile “dintre vii”, ca doar eram intr-o zona viticola. Frumos! Pe intuneric!
A doua zi, am pornit in cursa de vizitare a orasului si imprejurimilor. La cetatea de la Enisala, mai interesant a fost peisajul ce se putea vedea de pe dealul in varful caruia se afla ruinele. Pentru 2 lei cat este intrarea in “cetate”, tot ce am putut sa vedem a fost o soparla si vreo cateva ziduri tocite si in stare jalnica. Dar in jur, cat vezi cu ochii, peisajul merita toti banii: de la dealurile Dobrogei pe care inca isi pasc ciobanii turmele, pana la uriasul lac Razim care se pierdea in zare.
Intorsi rapid in oras, am vizitat “acvariul”, un fel de Antipa 2, foarte bine pus la punct, modernizat, curat si elegant. Dintre atractii: un acvariu in care, cu ajutorul unui cilindru aflat in mijloc, cei mai subtirei sau elastici pot intra in asa fel incat un rechinas de 1m sa le dea tarcoale, un alt acvariu in care sturionii trec pe deasupra vizitatorilor, multe reproduceri fidele ale peisajelor din zona, inclusiv Delta Dunarii, insotite de efecte multimedia, si multe, multe altele!
A urmat Muzeul de Istorie, acolo unde am vazut o gramada de chestii interesante, spectaculoase chiar, despre care am citit maxim 5 cuvinte de pe “hartiutele” ce insoteau fiecare exponat. Si asta pentru ca ghidul costa ceva… de vise urate. Am urcat apoi la Monumentul Eroilor, un loc preferat pentru fotografiile de nunta (am aflat ca si casa de casatorii e relativ aproape). In principiu, de acolo peisajul ar fi trebuit sa fie grozav, numai ca Tulcea nu e tocmai un oras pe care vrei sa-l vezi de sus. Peste oras trona un fum, un fel de smog (ceva intre smoke si fog) care facea orasul urat in ziua aia destul de insorita… Altfel, imaginea orasului era una foarte colorata: acoperisuri de case mai vechi si mai noi, turle de biserici, in contrast cu sticla cladirilor moderne.
Ce se vede, insa, minunat din varful dealului? Dunarea! Dunarea, care face vreo doua coturi in zona aceea, care pare ca ar curge in amonte si care se pierde in departare, avand de-o parte si de alta doua randuri de arini si salcii care o ascund si care te fac doar sa-ti inchipui ca fluviul e acolo. Cand am vazut asta, mi-am dat seama ca tocmai mi-am tras singur un sut in fund: am venit pana la Tulcea si mi s-a dat cu Delta pe la nas, dar nu aveam sa o vad… Hmmm…
Seara, ne-am plimbat pe faleza, o mica mandrie tulceana, un fel de Centrul Vechi al Bucurestiului, in care te duci sa te plimbi, sa te arati, eventual sa bei ceva. Doar ca mirosul din Bucurestiul Vechi e altfel. Nu de balta/peste. Si n-are nici tiribombe in care sa te dai…
Ultima vizita: Manastirea Celic. Nu sunt prea multe de spus. Poate doar ca, fiind duminica, am vazut foarte multa lume iesind de la slujba si ca peisajul de acolo si de pe drum este, iar, minunat!
Ca o concluzie, Tulcea mi s-a parut un oras destul de mic, pe alocuri interesant poate si datorita amestecului de vechi cu modern (chiar nepotrivit uneori – vezi niste cladiri foarte misto pe o strada cu piatra cubica valurita), de sarac cu “ilicit”, de cersetori cu Betty Ice. Din spusele prietenilor mei, santierul naval e cam singurul care mai tine orasul in viata. In Tulcea, un mall moare pentru ca oamenii chiar n-au ce cheltui in el!!! Asta e o stire in Romania. 
Un oras normal, cu imprejurimi superbe!
Da, asa e, Tulcea e un oras mic dar frumos. Ai ce vedea si ce invata… cum ar veni. In ceea ce priveste panorama pe care ai vazut-o tu de la Monument, cred ca a fost o intamplare… Mie, tulceanca fiind, mi s-a intamplat f rar in tineretile mele sa vad ceva asemanantor cu ce ai descris tu. Ar fi meritat sa vezi privelistea asta seara… e minunat. Si intrebarea de incheiere: cum ma sa ajungi in Tulcea si sa nu vizitezi Delta?
Oricum si fara Delta, orasul merita! Abia astept sa ajung si eu acasa!!
s-a ieftinit podu de la Giurgeni…e 5 lei…:)))) e prima data in viata mea cand vad ca se ieftineste ceva in Romania!!!
mai bine il lasau 9 lei si faceau naibii ceva cu banii. acum ca e 5 lei… mai tare n-o sa-l repare pentru ca li s-au redus fondurile, nu?
si cel de la fetesti s-a facut tot 5 lei, de la 13, parca…dar macar ala arata okay…