Aug30
M-am “regasit” acum doua saptamani pe Facebook cu o prietena buna cu care nu am mai vorbit destul de mult. Sa tot fie vreo 5 ani de-atunci. De ce nu am mai vorbit? Dintr-o prostie: dupa ultima noastra intalnire, eu am avut senzatia ca s-a suparat pe mine (fara motiv, dupa parerea mea), iar ea a avut senzatia ca eu sunt cel care nu mai vrea sa vorbim…
Niciunul n-a catadicsit sa deschida subiectul, din mandrie sau poate impacati cu ideea. Si uite asa, fara niciun motiv pana la urma, am pierdut pentru 5 ani o prietena. De ce? Pentru ca tacerea e o prostie. Iar complacerea intr-o situatie e o prostie si mai mare.
Dedicatii:
Tantzelu’ forever! 
Christiansen, iti suna cunoscut situatia?…
vezi, de aia spun eu, oricat de nebunesc ar parea la momentu’ respectiv, sa spui ce ti se pare aiurea, ce te deranjeaza, ca asa… tu tii, celalalt tine si se pierde totu’. e bine ca macar, chiar daca dupa 5 ani, v-ati lamurit cum sta treaba. ca ar fi fost pacat altfel.
ma, da, chiar ar fi fost pacat…
hmmm… eu am scris un post valabil pentru doi prieteni. sa fiu io de vina? deja e un “pattern” (la naiba, ce mi-a venit asta!)
Imi suna foarte cunoscuta situatia. Iti dai seama doar tarziu cate poti pierde cu tacerea. Trecere in tacere prietenii. Lasare lucruri suspendate in aer. Nu din comoditate. Uneori, pentru a nu deranja. Alteori de teama de a nu fii ranit. Si timpul trece, trece, si la un moment dat te opresti in loc si te gandesti cat de putina importanta ai dat prieteniilor, cat de putin ai investit in ele. Atunci se iveste o posibilitate, un social network care te ajuta sa regasesti persoanele pierdute.
P.S. Imi place mult cum scrii. Ai stofa. Ti-ai ratat cariera de scriitor. Pe bune!
la naiba! cat de bun sunt. am starnit filosofeala din “cititorii” mei. n-am vrut sa fie chiar asa de adanc postul asta. era doar o patanie adevarata
dar ma bucur ca va miscati, dragii mosului. pe principiul: cititi orice, numai cititi!
ha ha ha, nu stiam cum sa externez scriitoarea ce zace in mine…