Ma plictisesc. Mi-e pofta de ceva dulce. Parca n-as manca iar biscuitii copilului. Pun mana pe calculator si caut o reteta de “fructe caramelizate”. 33.300 de rezultate. Intru pe primul link, citesc o reteta. Nu-mi place. E ceva cu unt si cu alune. Alunele nu-mi plac, untului nu-i vad rostul. Trec la urmatorul link. Aceeasi reteta. Copiata la virgulita. Al treilea link… la fel. Al patrulea… ghici ce? RETETA IDENTICA. Stau si ma gandesc cat de disperati sunt unii sa se bage in seama cu orice pret. Vai de capul lor! Zau ca mi-e mila de oamenii cu neuronul obosit care imita precum maimutele.
Si daca tot veni vorba de fructe caramelizate, hai sa va zic cum le-am facut eu.
Ingrediente: un mar, o para, o banana, vreo doua-trei linguri de zahar, putina apa, esenta de rom.
In primul rand am taiat fructele feliute. Pe urma am pus zaharul intr-o tigaie si l-am dat la foc mic pe aragaz. Cand zaharul a inceput sa se topeasca am inceput sa pun fructele. Ar trebui puse incepand cu cele mai tari si terminand cu cele mai moi pentru ca altfel nu mai ramane nimic de ele. Din acelasi motiv ar fi bine daca n-ati mesteca in ele, ci doar ati misca tigaia cu totul. Cand s-a topit zaharul de tot si fructele sunt putin patrunse am adaugat putina apa, ca sa se lungeasca putin caramelul si sa nu mai fie chiar atat de dulce, si cateva picaturi de esenta de rom pentru o aroma… mmmmmmmmm!. Nu va doresc decat sa va reuseasca si voua!









Duminica, ora 11.30, dupa cafea, ce crezi ca am facut? Exact! Am taiat niste fructe si ti-am urmat reteta… cum era de asteptat. A iesit: DELICIOUS! Sa mai exersezi un pic, si poti sa-ti iei linistit diploma de bucatar!
eee, nici chiar asa. n-ai vrea sa incerci si chestiile care nu-mi ies. am facut la un moment dat un sos de am zis ca n-am avut noroc in viata. dar pieptul de pui, prajit in tigaie fara ulei, peste care arunci cateva lingurite de mustar lungit cu vin alb sec… e minunat!
ideea era ca imi trebuie mult exercitiu pentru ca au fost si chestii care nu s-au putut manca. si asta desi “simtul gastronomic” imi zicea si mie ca ar trebui sa fie ok
pana la urma, daca e s-o luam si teoretic si practic, dupa mai multe teste si incercari poti sa ai lucrul dorit. nu asa?
cam asa ceva. promit sa mai exersez “la perete”