Ca orice roman care se respecta, imi fac cumparaturile la supermarket. Pardon, hypermarket. Dar ce zic eu “hyper”?! Galaxiomarket, universalmarket… Whatever! Intr-un magazin d-asta cu de toate exista cateva zeci de mii de articole, asezate frumusel pe caprarii, incercand sa aiba o oarecare logica. Si se duce cetateanul, adica io, sa-si faca cumparaturile. O data, de doua ori, de zeci de ori. Intr-un final reusesc sa invat ca painea e in coltul ala, ca sapunul e langa pasta de dinti si asa mai departe.

Acum vreo o luna – doua ma duc la cumparaturi intr-un hyper-fas, nu-i dau numele, incepe cu Re si se termina cu al. Si ce sa vezi?! Se schimbau raioanele intre ele. Vroiam sa cumpar un sapun… A trebuit sa stau si sa scormonesc pur si simplu intr-un carucior d-ala de cumparaturi varfuit de produse. Nu mai zic ce era in tot raionul ala de cosmetice. O domnisoara, vazand nebunia care era acolo, a intrebat oarecum descumpanita si fara puterea de a cauta prin carucioare: “Unde pot sa gasesc si eu un deodorant?” N-am putut sa ma abtin si i-am zis ca, din cauza relocarii cu pricina, sa incerce la raionul de peste! Am cautat mult si bine o ciocolata si n-am reusit sa gasesc. Am avut noroc la… rahat! (ma scuzati!) Sa te tii injuraturi ce si-au luat! Si mai crunt a fost ca relocarea lu’ peste a durat foarte mult.

Aceeasi figura am patit-o saptamana asta la un alt supermarket. Nici astuia nu-i dau numele, incepe cu Sel si se termina cu gros. Am stat doua ore ca sa fac cumparaturi care niciodata nu mi-au luat mai mult de o ora. De bine, de rau, la astia din urma am vazut si ceva modificari in sensul ca a aparut un raion nou care era necesar (peste necongelat si chiar viu).

Nu am studii de marketing si nici de management ca sa inteleg aceste miscari si influenta pozitiva pe care o au ele asupra vanzarilor, dar am “studii” de client de supermarket. Iar ultimul lucru pe care mi-l doresc e sa zapaceasca cineva zecile de mii de produse intre ele in asa fel incat sa ma chinui ingrozitor cautand. Daca scopul acestor permutari este sa-l faca pe cumparator sa nu se mai duca direct la produsul care il intereseaza ci sa “cerceteze” si alte produse in ideea ca poate va cumpara mai multe chestii… mi se pare o prostie. Dupa cum ziceam, eu unul nu fac decat sa ma enervez. Pentru ca sunt o fire conservatoare si, daca am descoperit un produs care ma satisface, nu-l prea schimb. Deci n-am sa cumpar altceva doar pentru ca mi-e lene sa caut. Iar daca scopul e de a cumpara si alte produse decat ceea ce am pe lista cu care vin de acasa… iar nu vad rostul pentru ca oricum se intampla asta. Socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ pentru ca nu-ti vin toate in minte.

Chiar nu inteleg scopul zapacelii produselor. Poate ma lamureste si pe mine cineva. Din punctul meu de vedere, e doar nascocirea unei minti odihnite.

Si inca o nelamurire legata de supermarketul ala al carui nume incepe cu Sel si se termina cu gros: pentru ca el are ca si clienti firme (reselleri), produsele se vand en-gros. Dar nu toate!!! Sunt unele care se pot lua en-detail. In general e vorba despre produsele alimentare, perisabile (daca vreti), dar nici asta nu e o regula. E un fel de magazin cu reguli si fara reguli. Adica talmes-balmes. Ma rog, ei ii zic cash & carry.

Si in loc PS, nu ma pot abtine sa nu remarc “superorganizarea” de la case. Zeci de case asa… ca sa fie la numar. Pentru ca doar cateva sunt deschise. Suficient de putine ca sa se aglomereze intotdeauna si ca sa fie coada.

Sa fie bine, ca sa nu fie rau!