Ei, bine, daca postul trecut a avut un exemplu pozitiv, de data asta nu mai e chiar asa.
Cele ce urmeaza mi s-au intamplat tot in weekend-ul petrecut la munte saptamana trecuta. In drum spre pensiune, ne-am oprit la Castelul Bran in ideea de a ne uita la magazinele de suveniruri si de a vizita castelul. Vanzatorii erau toti prezenti, cu tot soiul de produse traditionale: oale pictate, branza, slanina, ii, fluiere sau pulovere de lana. Suna bine! Chiar si pentru noi, romanii. Ce sa mai zic de straini care erau absolut incantati. Si mai incantati au fost pustii aia veniti de la Bucuresti cu clasa si pe care diriga i-a lasat sa-si faca de cap. Oferta pentru ei: tricouri de rockeri (negre, desigur, si cu inscriptiile cunoscute: Megadeath sau Metallica), tricouri de cocalari (n-am putut sa ma abtin) cu celebrele DE PUTA MADRE, ALUP IGUS (ma scuzati!) sau GIGOLO ITALIAN. Hai ca parca am vazut vreo doua-trei tricouri si cu Dracula si/sau Castelul Bran. Aoleu! Ma pregateam sa inchei cu vanzarea de nimicuri si uitam de celebrele ecusoane cu FUCK YOU! Asta da boom de piata!
Si, ca sa nu ziceti ca sunt carcotas chiar de tot, o sa zic si una de bine: era o coada la slanina, ce n-am vazut decat dimineata la metrou cand baga ziare gratis!
Revenind… am vrut sa-mi iau o halba. Din ceramica, maronie, avand castelul… stantat (ca nu-mi vine alt termen acum) pe ea. 20 de lei. Mi-am amintit brusc ca am o gramada de pahare in dulap! La fel am patit si cu branza de burduf in coaja de brad care era aprox. 40 de lei jumatatea de kilogram (pe drumul de intoarcere am luat de la Fundata cu 25 de lei kilogramul!!) Exemplele astea sunt la “diverse” pentru ca, pe undeva, e normal sa ceara mai ales ca pentru un strain toate astea sunt ceva deosebit. Si, pana la urma, ”prost e cine da, nu cine cere”.
Dupa ce reusim sa ne strecuram printre chioscurile de suveniruri, ajungem si la poarta castelului. M-a mirat orarul ciudat de vizitare de numai vreo 3 ore pe zi, dar am gasit apoi o explicatie dupa dialogul pe care l-am avut cu vanzatoarea de bilete:
- Buna ziua. Doua bilete pentru adulti, va rog.
- 24 de lei
Scot 50 de lei si ii intind…
- As dori si un bilet pentru “aparat foto”
- Sigur. In total 34 de lei. Eu va dau bilet dar nu aveti ce sa pozati
- Poftim?! – am crezut ca n-am auzit bine…
- Da, nu aveti ce sa pozati. Poate doar castelul pe afara sau curtea. In interior nu este nimic.
- Cum nimic?
- Adica e gol. Complet. Nu exista mobila, arme, nimic…
- Atunci de ce as vrea sa mai vizitez?
- Poate doriti sa vedeti castelul pe afara, camerele…
- Multumesc, nu.
Si mi-am luat banii inapoi, socat cumva si cu un ras tampit pe fata… In prima faza am crezut ca face glume pe seama mea… Am aflat pe urma: castelul a fost retrocedat mostenitorilor principesei Ileana a Romaniei. Care mostenitori s-au obligat sa mentina statutul de muzeu inca 3 ani. Care 3 ani expirau undeva la sfarsitul lunii mai 2009. Doar ca probabil s-au grabit un pic. Ce mai conteaza o luna in sus sau in jos?! Si, cum s-a retrocedat doar castelul, nu si mobila, decoratiunile etc, statul si-a luat frumusel catrafusele si le-a dosit pe cine stie unde. Ceva deosebit!
Noi ca noi, ca am fost avertizati si ne-am luat banii inapoi. Dar zecile, sutele, poate chiar miile de vizitatori care platesc 12 lei (vreo 3 euro) ca sa nu vada nimic? Si strainii care vin aici ca la pomul laudat? Ca doar e castelul lui Dracula. Un brand inventat, nici macar de noi, dar de pe urma caruia puteam sa facem ceva. Doar ca nu prea suntem in stare. “Iata, intre acesti pereti (goi – nota mea) a trait Vlad Dracul supranumit Dracula. Aici vedeti expuse… de fapt, va imaginati ca sunt expuse, arme din acea perioada…” O bataie de joc crunta. Si cand ma gandesc ce coada era la intrare! Si cand ma gandesc ca, desi am spus in gura mare ca e gol si nu e nimic de vazut, lumea continua sa cumpere bilete ca sa viziteze nimic… Poate erau toti straini. Sper ca nu. Ca sa nu ne facem de ras. Oooops! Prea tarziu!
Avem o tara frumoasa! Dar ce facem cu ea?
Bravo, bun post. Am fost acolo, stiu despre ce vorbesti. Zici bine!