Eu blog, tu blogi, el bloaga

Ce am cautat: o zona linistita (departe de drumuri importante), camera cu baie proprie (ma mir ca mai exista si pensiuni/camere cu bai la comun!!!) si curatenie.

Ce am gasit (in aceeasi ordine): o zona foarte linistita, o camera foarte mare, cu baie proprie si foarte, foarte curata. Deja ma simteam multumit: “Am facut o alegere buna”. Stateam si ma gandeam ca nu sunt prea pretentios. Si totusi sunt. Pentru ca mi-a placut ca am avut camera cu balcon (si nu mi-ar fi placut sa n-am), pentru ca in camera a fost cald (din pacate nu si afara), pentru ca proprietarul nu m-a deranjat nicio secunda in doua zile cat am stat (cat de enervanta poate fi o gazda de care te lovesti toata ziua!), pentru ca am venit sa ma odihnesc. Si mi-a iesit!

Nu-i fac reclama. Si-a facut singur prin ce am gasit acolo si prin felul in care ne-am simtit. Prefer genul asta de pensiune, cu 4-5 camere, unde nu e galagie, unde proprietarul are timp de fiecare camera in parte. Calitate si nu cantitate! Cu siguranta ca totul tine de vointa. Doar sa nu vrei sa ai un minim de atentie si bun gust. Culmea e ca, desi sunt atatea pensiuni aparute precum ciupercile, deci o concurenta destul de importanta, nu toti proprietarii inteleg sa ofere ceva de calitate in schimbul sumelor (de cele mai multe ori din 3 cifre) pe care le cer pentru o noapte de cazare.

Gata cu laudele. Mergeti la “Adina” in Moeciu de Jos si o sa va convingeti ca merita!

Si acum sa vorbim despre ceilalti.

Te gandesti ca, intre o camera de 80 de lei si una de 120 de lei, cea mai scumpa ar trebui sa fie si mai grozava. La noi cica pretul reflecta calitatea. Aiurea! Aaaaa, n-am gasit camere de 200 de lei mai proaste decat una de 100 de lei. Poate n-am cautat suficient… Dar am aflat (pe pielea mea!) ca destul de frecvent 120 < 100. Am stat intr-o camera de 100 de lei care a fost foarte in regula, dar am vazut si ce inseamna o casa taraneasca, batraneasca, semirenovata (un fel de a baga gunoiul sub pres) si care costa la fel de mult.

Sa patim doar noi, romanii, chestia asta? Sa fie altfel atunci cand clientii sunt straini? Ma indoiesc. Poate doar pretul sa difere. Evident mai mare pentru ei. Ca pentru un strain n-o fi mare lucru o camera de 30-50 de euro/noapte. Si inca vreo 10-15 euro pentru un mic dejun copios format din lapte proaspat muls dintr-o punga de Napolact sau dintr-un bulz traditional marca Titan. La pranz o bere direct de la butoi, parte in parte cu apa, probabil ca sa nu ni se faca rau! Toate astea le-am patit pe propria piele. Ce sa mai zic de un prieten care, intr-un week-end in zona Buzaului, zicea, mai in gluma, mai in serios ca “a dormit intr-un hol”. Si asta la o pensiune… “renumita” din zona. Sa mai zic ca tot acolo am mancat o oaie la groapa (“atractia locala” – asa se lauda proprietarul pe nu stiu ce site!) care a fost ingrozitoare si nu vreau sa va oripilez cu descrierea gustului… Si altele, si altele!

Cu asa ceva se lauda turismul pe la noi. I-am zis turism pentru ca asta ar trebui sa fie. Din pacate… nu este. E doar o alba-neagra la coltul strazii: trebuie sa te uiti bine pe ce dai banii ca sa nu te trezesti si mintit, si cu banii luati. Am zis “mintit”? Vroiam sa spun “multumit”… Sigur!